Interviu despre fericirea de a picta

iulie 23, 2014 de Oana - Un comentariu

Când faci ceva pentru prima oară trăiești un sentiment extraordinar. E ca atunci când amesteci culorile pentru a crea noi și noi nuanțe. Dar de această dată amesteci emoții, nerăbdare, gânduri. Aici este primul meu interviu pe care l-am acordat site-ului www.catchy.ro

Ce spun picturile despre tine?

Sper ca prin cromatica pe care o folosesc, picturile să transmită o stare de bine. Aici pot spune că vorbesc și din experiență. Acum mare parte din picturile mele sunt deja puse pe perete, și sincer, casa fără ele ar fi lipsită de culoare. De lucrul acesta mi-am dat seama atunci când le-am luat de pe perete pentru ceva retușuri, apoi, pentru expoziții…

Colegii tăi de serviciu știu despre hobby-ul tău?

Au aflat și colegii mei. La început nu m-au crezut că eu pictez (le mai arătam la birou poze cu ce am pictat) iar după … cred că i-am „asasinat” cu hobby-ul meu. Și dacă asta nu era de ajuns, anul trecut a fost la birou o expoziție de produse hand made și am adus o parte din picturile mele, așa că am reuțit să popularizez în toata firma că am un hobby!

Crezi că blogul pe care îți postezi lucrările poate schimba viața cuiva?

Nu știu, sper!

Cât e de costisitoare pasiunea ta? Dacă n-ai face asta, cu banii economisiți ți-ai putea lua lunar…?

E o pasiune costisitoare! Mai ales că trebuie (e recomandabil) să se folosească produse din gama profesională. Paradoxal, e recomandabil să se foloseasca astfel de produse, chiar dacă lucrul ăsta se traduce printr-un preț mai mare. Sunt efecte care se obțin mult mai ușor dacă se folosesc astfel de produse, decât dacă s-ar folosi o gamă mai economică.

Cine e pictorul cu care, dacă ai fi comparată, te-ai îmbujora de plăcere?

Monet îmi place mult, Van Gogh, Pissaro, dar stilul meu de pictură nu seamănă cu al lor, așa că nu cred că s-ar gândi cineva la o asemenea comparație!!!

Spune-mi prima amintire din copilărie care îți vine în minte legată de desen sau pictură.

Clasa a II-a, școala generală, eram la un club de pictură și făceam mărțișoare pe bucățele mici de lemn. Din păcate, clubul s-a mutat de la școală și eu nu am mai putut participa. Atunci mi-a parut rău că nu am putut participa la acel curs. Acum, poate că dacă o făceam atunci, azi poate nu redescopeream fericirea de a picta.

Citește continuarea interviului pe http://www.catchy.ro/cand-femeile-se-joaca/57723